chef (chéfuri), s. n. – 1. Bună dispoziție, voie bună. – 2. Poftă, dorință. – 3. Capriciu, toană. – 4. Petrecere, zaiafet. 5. Beție. – Mr. k’efe, megl. chef. Tc. kef, keyif „dar, satisfacție; beție” (Roesler 596; Șeineanu, II, 103; Lokotsch 1007; Ronzevalle 153); cf. ngr. ϰέφι, bg. kef. – Der. chefui (chefălui, chefeli), vb. (a face un chef, a benchetui; a se îmbăta); chefliu, s. m. (petrecăreț; afumat, cherchelit; vesel, bine dispus), din tc. keiyfli; chefos, adj. (bine dispus; dornic de petrecere); chefir, s. n. (lapte fermentat), din tc. kefir, cf. it. chefir (Battisti, II, 884). Vezi definitia »

REF, refuri, s. n. Sculă folosită în turnătoriile de litere. Vezi definitia »

SUBȘÉF, subșefi, s. m. Persoană care, într-un serviciu, urmează, în linie ierarhică, după șef. – Sub¹- + șef (după fr. sous-chef). Vezi definitia »

SEF s. n. v. seif. Vezi definitia »

BASRELIÉF s.n. v. basorelief. Vezi definitia »