trepădá (-eápăd, -át), vb. – 1. A umbla repede, a se zbuciuma, a se agita. – 2. A merge la trap. – 3. A avea diaree. – Var. Trans. trăpăda. Lat. trĕpĭdāre (Pușcariu 1755; Tiktin). – Der. treapăd (var. tr(e)apăt), s. n. (alergătură, trap; diaree, urdinare); trepădătoare, s. f. (plantă, Mercurialis annua), datorită folosirii ei contra diareei, cf. numele său fr. foirolle; trepăduș, s. m. (băiat de curse); trepădătură, s. f. (alergătură). Este dubletul lui trepida, vb. (a vibra puternic). Vezi definitia »

COPOSEDÁ vb. I. tr. (Jur.) A poseda în comun un lucru. [Cf. fr. coposséder]. Vezi definitia »

HÁIDA interj. v. HÁIDE 2. (Cu funcție de imperativ, corespunzând unor verbe de mișcare) Vino! veniți! să mergem! ◊ (Împrumutând desinențe verbale de pers. 1 și 2 pl.) Haidem la plimbare. [Var.: háida, haid, áida, áide interj.] – Din tc. haydi, bg. haide, ngr. áide. Vezi definitia »

CORODÁ vb. I. tr. 1. (Despre agenți chimici) A roade, a degrada unele materiale, metale etc. 2. (Poligr.) A pregăti o formă de tipar prin gravare chimică cu ajutorul unei soluții corosive. 3. (Text.) A decolora pe anumite porțiuni o țesătură în vederea obținerii unor desene; a ronja. [< fr. corroder]. Vezi definitia »

ÎNFEUDÁ vb. I. tr. (Ist.) A da cuiva un bun ca feudă. ♦ tr., refl. A (se) supune, a (se) robi. [Pron. -fe-u-. / cf. fr. inféoder]. Vezi definitia »