Definita cuvantului emana
EMANÁ vb. I. tr. 1. a degaja un gaz, un miros etc.; a exala. 2. a transmite, a remite. II. intr. 1. a proveni, a-și avea originea. 2. a (se) produce. (< fr. émaner, lat. emanare)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu emana
EMULSIONÁ vb. I. tr. A transforma o substanță în emulsie. [Pron. -si-o-. / < fr. émulsionner]. Vezi definitia »
DEBOBINÁ vb. I. v. dezbobina. Vezi definitia »
FRIGÁNA s. f. formațiune xerofitică de arbori pitici, spinoși, pe solurile erodate din regiunile mediteraneene. (< fr., lat. phrygana) Vezi definitia »
amîna (amî́n, amînát), vb. – A trece la îndeplinirea unei acțiuni într-un moment ulterior celui stabilit inițial; a întîrzia. Mr. amîn. De la mî(i)ne, plecîndu-se de la o combinație lat. de tipul *ad mane (Pușcariu 79; REW 5924), sau de la o formație adv. rom. *amîne. Spiritul compunerii este cel al fr. ajourner; cf. și alb. mënoń „a întîrzia” (Philippide, II, 647). – Der. amînăcios, adj. (înv., întîrziat); amînat, adv. (Banat, tîrziu). Vezi definitia »
DUEÑA [DUÉNIA] s. f. guvernantă, doică. (< sp. dueña) Vezi definitia »