Definita cuvantului emanație
EMANÁȚIE s. f. 1. faptul de a emana; emitere, degajare. ◊ ceea ce se degajă, exalație. ◊ (p. ext.; ir.) rezultat al unor evenimente politice. ♦ ~ vulcanică = emitere de produse gazoase legate de activitatea vulcanică; produs al acestei activități. 2. gaz radioactiv care rezultă din dezintegrarea actiniului, a radiului sau a toriului. (< fr. émanation, lat. emanatio)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu emanație
EBULIOSCOPÍE s. f. metodă de determinare a temperaturilor de fierbere; ebuliometrie. (< fr. ébullioscopie) Vezi definitia »
ștévie (-ii), s. f. – 1. Măcriș (Rumex). – 2. Plantă (Astrantia maior). Sl. štavije (Miklosich, Slaw. Elem., 53; Cihac, II, 366; Conev 44), cf. bg. števa, sb. štablje. – Der. înștevia, vb. (a colora, a vopsi în galben, cu rădăcină de ștevie). Vezi definitia »
HEMIPATÍE s. f. boală într-o jumătate de corp, a unor leziuni cerebrale. (< hemi- + -patie) Vezi definitia »
BUTÉLIE s.f. 1. (Tehn.) Recipient cilindric de oțel în care se păstrează gaze comprimate. ◊ (Fiz.) Butelie de Leyda = condensator electric de formă cilindrică, construit prima dată în 1746 de trei savanți olandezi. 2. Sticlă pentru păstrat sau transportat lichide. [Gen. -iei. / < fr. bouteille]. Vezi definitia »
AUDIOMETRÍE s.f. Metodă de măsurare a acuității auditive ; acumetrie. [Pron. a-u-di-o-, gen. -iei. / < fr. audiométrie]. Vezi definitia »