SUPÚS, -Ă, supuși, -se, adj., s. m. și f. I. Adj. 1. Ascultător, plecat, smerit. ♦ Umilit, servil. 2. (Înv. și reg.) Așezat sub...; ascuns, pitit. II. S. m. și f. (Urmat de determinări care indică statul în discuție) Persoana care aparține, prin cetățenie, unui anumit stat; persoană aflată sub o protecție specială de ordin juridic a unui stat, fără a fi cetățean cu drepturi depline. ♦ (Înv.; la pl.) Locuitorii unei țări care depind de o autoritate centrală. – V. supune. Vezi definitia »

LÓTUS s. m. 1. plantă acvatică exotică din familia nimfeacee, cu flori mari, albastre, trandafirii sau albe, plăcut mirositoare. 2. motiv decorativ frecvent în monumentele egiptene și în artele asiatice, reprezentând un lotus (1). (< fr., lat. lotus) Vezi definitia »

APULEIUS, Lucius (c. 125-c. 180), scriitor latin. Capodopera sa, romanul fantastico-realist „Metamorfozele” sau „Măgarul de aur”, conturează o imagine pitorească a vieții cotidiene a epocii. Scrieri retorice („Florilegii”) și filozofice. Vezi definitia »

a-l vedea pe ăl-de-Sus expr. (pop.) 1. a muri. 2. a avea necazuri mari. Vezi definitia »

cupús, cupúse, s.n. (reg.) instrument vechi cu coarde; cobuz. Vezi definitia »