Definita cuvantului emitent
EMITÉNT, -Ă adj. care emite (hârtii de valoare, bancnote, unde) (< it. emittente, lat. emittens)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu emitent
SUBSTITUÉNT, substituenți, s. m. Element care poate înlocui un alt element, cu care are proprietăți asemănătoare. [Pr.: -tu-ent] – Substitui + suf. -ent. Cf. it. sostituente. Vezi definitia »
RECURÉNT, -Ă s.m. și f. (Jur.) Cel care face un recurs în justiție. [< recurs]. Vezi definitia »
DEZAGREMENT s. n. neplăcere, neajuns, supărare. (< fr. désagrément) Vezi definitia »
VALÉNT, -Ă adj. (Liv.) Curajos, viteaz; puternic, brav. [Cf. it. valente, lat. valens]. Vezi definitia »
IMPROBÁNT, -Ă adj. Care nu probează ceva, care nu are valoare de probă; incert, nesigur. [< fr. improbant]. Vezi definitia »