ORIFÍCIU s. n. deschidere (a unei cavități). (< lat. orificium fr. orifice) Vezi definitia »

păsăngíu, păsăngíi, s.m. (înv. și reg.) ceaprazar. Vezi definitia »

PROBATÓRIU, -IE I. adj. propriu să dovedească ceva; probator. II. s. n. procedură de culegere a probelor în justiție. (< lat. probatorium, fr. probatoire) Vezi definitia »

Burghiu pentru filetat găuri,(germ. ghewinde=filet, plus Borte=gaură, sinonim tarod Vezi definitia »

MEGATÉRIU, megaterii, s. m. Mamifer fosil uriaș, erbivor, din epoca cuaternară, asemănător cu leneșul (Megatherium). – Din lat. megatherium, germ. Megatherium, fr. mégathérium. Vezi definitia »