frenghíe, frenghíi, s.f. (înv.) 1. țesătură de mătase de calitate superioară, înflorată sau ornamentată cu fire de aur sau de argint; brocart purpuriu. 2. brâu îngust și lung. Vezi definitia »

INTERPOZÍȚIE s.f. 1. Stare a unui lucru așezat între altele. 2. (Fig.) Intervenție a unei autorități superioare. ◊ (Jur.) Interpoziție de persoane = act prin care o persoană apare în locul alteia pentru a-i facilita unele avantaje pe care nu le-ar putea obține direct. [Var. interpozițiune s.f. / < fr. interposition, cf. lat. interpositio]. Vezi definitia »

ANTROPOMETRÍE s.f. Disciplină științifică care studiază relațiile mărimilor obținute prin măsurători făcute asupra corpului omenesc; somatometrie. [Gen. -iei. / < fr. anthropométrie, cf. gr. anthropos – om, metron – măsură]. Vezi definitia »

ORTODONȚÍE s. f. Parte a stomatologiei care asigură așezarea în poziție normală a dinților pe arcadele dentare. – Din fr. orthodontie. Vezi definitia »

RECOMPOZÍȚIE s. f. recompunere; reconstituire a unui lucru. (< fr. recomposition) Vezi definitia »