ARANJAMÉNT s.n. Acord, înțelegere. ◊ Aranjament muzical = transcriere a unei bucăți muzicale pentru instrumente sau voci. ♦ (Mat.) Totalitatea posibilităților de așezare a unui număr dat de obiecte, astfel încât două grupe oarecare să difere între ele fie prin natura obiectelor, fie prin ordinea lor, fiecare obiect neputând intra decât cel mult o dată într-o grupă. [Pl. -te. / < fr. arrangement]. Vezi definitia »

PREEXISTÉNT, -Ă adj. care preexistă. (< fr. préexistant) Vezi definitia »

RECALCITRÁNT, -Ă adj. Încăpățânat, îndărătnic, nesupus, refractar. [< fr. récalcitrant]. Vezi definitia »

FLAMBOIÁNT adj. n. Stil flamboiant = formă particulară a stilului gotic (sec. XV), care se caracterizează printr-o boltă de ogive, arcele pierzându-se direct în stâlp fără a se sprijini pe un capitel. [Pron. -bo-iant (în DEX flamboaiant). / < fr. flamboyant]. Vezi definitia »

GRAFOMÁNT, -Ă adj., s. m. f. specialist în grafomanție. (< it. grafomante) Vezi definitia »