Definita cuvantului muc
MUC, (1) mucuri, s. n., (II) muci, s. m. I. S. n. 1. Vârf (înnegrit prin ardere) al unui fitil de lampă, de lumânare, de candelă; p. gener. fitilul întreg. 2. Bucățică rămasă dintr-o lumânare aproape consumată sau dintr-o țigară fumată. II. S. n. (Mai ales la pl.) Secreție (vâscoasă) produsă de glandele nazale și eliminată prin nări. ◊ Expr. (Fam.) A-i pica mucul (sau mucii) undeva (sau la cineva), se spune despre cineva care merge prea des undeva. A-i pica mucul (sau mucii) după cineva = a fi foarte îndrăgostit de cineva. Nu dai nici mucii pe el, se spune despre o persoană lipsită de orice valoare. – Refăcut din pl. muci (< lat. mucci).
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu muc
pui de cuc expr. bastard. Vezi definitia »
BUC2, buci, s. m. (Reg.) Fag bătrân. – Slav (v. sl. buku). Vezi definitia »
SURDÚC s. n. (Reg.) Vale strâmtă între doi munți; coastă râpoasă și pietroasă. – Tc. surduk, magh. szurdok. Vezi definitia »
bursúc (bursúci), s. m. – 1. Viezure (Meles taxus). – 2. Leneș, trîndav. – 3. Copil. – Mr., megl. busuc. Tc. borsuk (Roesler 590; Șeineanu, II, 64; Lokotsch 254), cf. bg., rus. barsuk, mag., pol., rut. borsuk. – Der. bursucă, s. f. (plantă, Bartsia alpina); bursuca (var. bursuci, îmbursuca), vb. (a încreți); bursoacă, s. f. (plantă, Setaria glauca); bursucos, adj. (burtos; încruntat). După Miklosich, Fremdw., 78 și Wander., 12, pol., rut. provin din rom. Vezi definitia »
ȚUMBURUC, țumburuci, s.m. 1. Sfârc. Vârful moale, (cartilaginos) și elastic al unor organe; spec. mamelon. Vezi definitia »