ARBORESCÉNȚĂ, arborescențe, s. f. (Rar) Formă (ca) a unei plante arborescente. – Din fr. arborescence. Vezi definitia »

adiționálă (convorbire) (-ți-o-) s. f., g.-d. art. adiționálei; pl. adiționále Vezi definitia »

MASELÓTĂ s.f. (Tehn.) Exces de metal lăsat la partea superioară a unui lingou sau pe părțile masive ale pieselor turnate; cap pierdut. [< fr. masselotte]. Vezi definitia »

PREVALÉNȚĂ s. f. prevalare. (< engl. prevalence, lat. praevalentia) Vezi definitia »

PÓTIRĂ s. f. v. poteră. Vezi definitia »