CELENTERÁTE s.n.pl. Încrengătură de animale inferioare, cu corpul în formă de sac prevăzut cu un orificiu înconjurat de numeroase tentacule; (la sg.) animal din această încrengătură. [Sg. celenterat. / < fr. coelentérés, cf. gr. koile – cavitate, enteron – intestin]. Vezi definitia »

CÓNTE¹, conți, s. m. 1. (În orânduirea feudală) Mare senior, conducător al unei provincii, care, pe pământurile sale, avea drepturi absolute. 2. Titlu de noblețe ereditar, intermediar între viconte și marchiz (în Occident) sau între baron și prinț (în Rusia); persoană având acest titlu. – Din fr. comte. Vezi definitia »

IMPERIOZITÁTE s. f. (Livr.) Caracter imperios; urgență. [Pr.: -ri-o-] – După it. imperiosità. Vezi definitia »

INTREPIDITÁTE s. f. curaj, îndrăzneală; tenacitate. (< fr. intrépidité) Vezi definitia »

OBLÉTE s. m. v. obleț. Vezi definitia »