DANTÚRĂ, danturi, s. f. 1. Totalitatea dinților unei persoane; p. ext. felul în care sunt înșirați și alcătuiți dinții; dentiție. ◊ Dantură (falsă) = proteză dentară. 2. Ansamblu format din dinții unor organe de mașini sau scule (roți dințate, freze, broșe etc.). – Din fr. denture. Vezi definitia »

MIDRIÁZĂ s. f. dilatație anormală și persistentă a pupilei; corectazie. (< fr. mydriase) Vezi definitia »

DEHISCÉNȚĂ s. f. (Bot.) Deschidere de la sine a unui fruct, a unei antere sau a unui sporange când ajung la maturitate. – Din fr. déhiscence. Vezi definitia »

ORÍGINĂ s. f. v. origine. Vezi definitia »

însemnânță s.f. (înv.) sens, însemnare, accepțiune, semnificație. Vezi definitia »