carapelít, carapelíți, s.m. (înv.) 1. varietate de stejar. 2. carpen. Vezi definitia »

CIUCIULÍT, -Ă, ciuciuliți, -te, adj. (Pop.) Strâns, ghemuit, chircit (ca să nu fie văzut). – V. ciuciuli. Vezi definitia »

sacatifsít, -ă, adj. (înv.) 1. infirm, mutilat, invalid. 2. ruinat; deteriorat. Vezi definitia »

BISULFÍT, bisulfiți, s. m. Sare a acidului sulfuros în care un singur atom de hidrogen e înlocuit cu un metal. – Fr. bisulfite. Vezi definitia »

NECLINTÍT, -Ă, neclintiți, -te, adj. Care nu se mișcă, nu se clintește (din loc); nemișcat, imobil, neclătit. ♦ În care nu se mișcă nimic, în care nu intervine nici o schimbare. ♦ Fig. Care nu se modifică; neschimbat, statornic, stabil. ♦ Fig. Ferm, hotărât, inflexibil. – Ne- + clintit. Vezi definitia »