orchestră, orchestre s. f. grup de prieteni, gașcă. Vezi definitia »

ȘANDÉLĂ s.f. (Av.) Zbor în linie dreaptă cu unghiul pantei de urcare mai mare decât unghiul maxim de cabraj al avionului. [< fr. chandelle – lumânare]. Vezi definitia »

CISOÍDĂ, cisoide, s. f. (Geom.) Curbă plană cu un punct de întoarcere, a cărei ecuație este de gradul trei. [Pr.: -so-i-] – Din fr. cissoïde. Vezi definitia »

CARÉNĂ s. f. 1. parte din coca unei nave, sub apă. ◊ volumul de apă dislocat de un plutitor, de o navă. 2. porțiune din corola leguminoaselor, în formă de luntre, prin unirea celor două petale inferioare. 3. ieșitură a unui organ, a unui os. 4. prelungire a sternului la păsări. 5. proeminență alungită în roca unei galerii sau peșteri calcaroase. (< fr. carène, it. carena) Vezi definitia »

CAPÁUCĂ, capauce, s. f. (Reg.) Femela copoiului. [Var.: căpáucă s. f.] – Căpău (= copoi) + suf. -că. Vezi definitia »