EÓN, eoni, s. m. Ansamblul forțelor eterne emanate de o ființă, care fac posibilă acțiunea sa asupra lucrurilor, în filozofia neoplatonicienilor și a gnosticilor. [Pr.: e-on] – Din fr. éon. Vezi definitia »

BASÓN s.n. 1. Fagot. 2. Mod de a cânta la orgă. (din fr. basson, it. bassone) Vezi definitia »

POANSÓN s. n. 1. matriță pentru decupare, îndoire, ambutisare etc. prin deformare plastică. ◊ bucată de oțel pe care se gravează literele în relief și cu care se bat matrițele pentru caractere tipografice. 2. unealtă de oțel cu vârful gravat, pentru marcat, ștanțat etc. 3. unealtă cilindrică de os ascuțită la vârf, cu care se dă formă rotundă unor puncte de broderie cu găuri. (< fr. poinșon) Vezi definitia »

LUPÓN s. n. 1. țesătură sintetică ce imită blana de lup. 2. palton, haină de lupon (1). (< lup + -on, n. com.) Vezi definitia »

tron, tronuri s. n. closet. Vezi definitia »