JULIÉN adj., s.n. (În gastronomie) 1. Adj. Mod de a tăia alimentele (legume, ciuperci, coajă de citrice, limbă afumată etc.), cu cuțitul sau robotul, în fâșii subțiri, ca niște filamente, lungi de circa 3 cm. ◊ (În sint.) a tăia sau tăiat julien. 2. S.n. Alimentele astfel tăiate. ◊ (În expr.) Julien de .... – Din fr. julienne. Vezi definitia »

GREN s. n. (met.) FurtunĂ? localĂ?, bruscĂ? și de scurtĂ? duratĂ?, însoțitĂ? de ploaie, grindinĂ? sau ninsoare. -Din fr. Grain /de vent/ Vezi definitia »

HETEROXÉN, -Ă adj. (despre paraziți) cu ciclu de dezvoltare pe mai multe gazde succesive. (< lat. heteroxenus) Vezi definitia »

ADEN (ADAN) 1. Golf al Oc. Indian, între coasta meridională a Arabiei și Pen. Somalia. Ad. max.: 3.681 m. Comunică cu Marea Roșie prin str. Bab al-Mandeb. Navigație intensă. Aici se află ins. Socotra și Perim. 2. Oraș și port la golful cu același nume în Yemen; 400 mii loc. (1985, cu suburbiile). Rafinării de petrol. Aluminiu, îngrășăminte chimice. Șantiere navale. Produse alim. Port comercial pe ruta Marea Roșie-G. Persic în timpul stăpînirii romane și mai tîrziu al celei arabe. Cucerit de otomani (1538), apoi de britanici, care l-au alipit coloniei lor India (1839-1937). Din 1937 colonie a Coroanei. Între 1963 și 1967 orașul și terit. înconjurător au făcut parte din Federația Arabiei de Sud. În 1967-1990, capitala R.P.D. Yemen. Vezi definitia »

gálben (gálbenă), adj. – 1. De culoarea aurului, a lămîiei. – 2. Blond. – 3. Palid, decolorat. – 4. (S. m. și f.) Nume dat unor animale domestice cu părul galben. – 5. Ducat, monedă veche de aur, de mărime și valoare variabilă. – 6. (S. f.) Varietate de struguri de proveniență din Odobești. – Var. (dial.) mr., megl. galbin. Lat. galbĭnus (Pușcariu 696; Candrea-Dens., 713; REW 3646; DAR), cf. alb. gelbëre (Meyer 119; Philippide, II, 643), it. gavinello „vindereu” (Battisti, III, 1775), fr. jaune. Pentru numele monedei, cf. port. amarela, iud. port. amaríio. Der. gălbenaș, s. m. (ducat, monedă; persoană care strînge dările, înv.) gălbenare (var. gălbinare), s. f. (icter; rar, gălbenuș; cimbru, Serratula tinctoria); gălbinatec, adj. (rar, gălbui); gălbeneală, s. f. (paliditate, culoare gălbuie; vopsea galbenă; rar, dropică); gălbenel, s. m. (ducat, monedă; nume de plante, Nasturtium amphibium, Ranunculus aureus, Ranunculus pedatus, etc.); gălbenea, s. f. (hreniță, Nasturtium); gălbinică, s. f. (mușețel, Matricaria chamomilla); gălbeneț, s. n. (galbeni, bănet); gălbeneț (var. gălbineț), adj. (oacheș); gălbenicios, adj. (gălbui; palid); gălbeniță, s. f. (plantă, Galeobdolon luteum); gălbeniu, adj. (gălbui); gălbenuș, s. m. (plantă, Crepis setosa); gălbenuș, s. n. (partea centrală, sferică, de culoare galbenă a oului); gălbenuț, s. m. (varietate de ciuperci comestibile); gălbior, adj. (gălbui); gălbior, s. m. (ducat; varietate de ciuperci, Cantharellus cibarius; varietate de struguri); gălbiu (var. gălbui), adj. (gălbui); gălburiu, adj. (gălbui), provenind dintr-o încrucișare cu alburiu; gălbenime, s. f. (gălbejeală); îngălbeni (var. gălbeni, (în)gălbini, etc.), vb. (a se face galben; a deveni palid, a-și pierde culoarea); îngălbenitor, adj. (care face să devină galben). – Din rom. provine ngr. νγάλπινος, bg. galbin „ducat” (Capidan, Raporturile, 231). Vezi definitia »