HAIDUCÍE, haiducii, s.f. 1. Luptă armată a unor cete de haiduci (1) împotriva asupritorilor, frecventă la sfârșitul evului mediu în țările românești și în Peninsula Balcanică. 2. Viață sau îndeletnicire de haiduc (1). 3. Purtare, deprindere de haiduc (1). – Haiduc + suf. -ie. Vezi definitia »

amfimixie s.f.Tip de inmultire in care zigotul se formeaza dupa unirea gametilor de sex contrar.-Din fr,amphmixie. Vezi definitia »

SPONDILOPATÍE s.f. (Med.) Nume generic pentru afecțiunile coloanei vertebrale. [Gen. -iei. / < fr. spondylopathie]. Vezi definitia »

REOLOGÍE s.f. Ramură a mecanicii care studiază deformarea și curgerea unor materiale sub acțiunea forțelor aplicate asupra lor. [Gen. -iei. / < fr. rhéologie]. Vezi definitia »

MONETĂRÍE, monetării, s. f. Întreprindere de stat prevăzută cu instalațiile necesare pentru fabricarea monedelor. ♦ (Colectiv) Monede. – Monetă + suf. -ărie. Vezi definitia »