RÁȘPEL s. n. pilă lată de oțel cu dinți mari, pentru răzuirea lemnului. (< germ. Raspel) Vezi definitia »

PĂTRUNJÉL, pătrunjei, s. m. Plantă erbacee legumicolă, cu tulpina înaltă, cultivată pentru rădăcina pivotantă, albă și pentru frunzele ei aromate, întrebuințate în alimentație și în medicina populară (Petroselinum hortense); p. restr. frunzele sau rădăcina acestei plante. ◊ Compuse: pătrunjel-de-câmp = numele a două specii de plante erbacee, cu frunzele la baza tulpinii și cu florile albe sau trandafirii, a căror rădăcină este întrebuințată în medicină (Pimpinella saxifraga și major); pătrunjelul-câinelui = plantă erbacee mică, otrăvitoare, cu frunze ca ale mărarului și cu flori albe (Aethusa cynapium). – Din lat. petroselinum. Vezi definitia »

ȘIPURÉL, șipurele, s. n. (Reg.) Șipușor. – Șip² + suf. -urel. Vezi definitia »

sculățél, sculățeá, sculățícă, adj. (reg.) 1. (despre cântece, melodii) săltăreț, vioi. 2. indecent. Vezi definitia »

ENTEROHIDROCÉL s. n. hernie intestinală a hidrocelului. (< fr. entéro-hydrocèle) Vezi definitia »