CROM s. n. Element chimic, metal dur, de culoare cenușie deschisă, folosit la cromaj, la fabricarea unor oțeluri speciale, a unor compuși întrebuințați în vopsitorie, în tăbăcărie etc. – Din fr. chrome. Vezi definitia »

ANTIATÓM, antiatom, s. m. Atom constituit dintr-un antinucleu, în jurul căruia se află pozitroni. [Pr.: -ti-a-] – Anti- + atom. Vezi definitia »

POLIPOTÓM s. n. instrument pentru ablațiunea polipilor¹ (2). (< fr. polypotome) Vezi definitia »

AUTODRÓM s. n. pistă destinată curselor și încercării autovehiculelor; motodrom. (< fr. autrodome) Vezi definitia »

om cu par blond Vezi definitia »