DRÁCILĂ, dracile, s. f. Arbust spinos cu flori galbene și cu fructe în formă de boabe roșii, cultivat adesea ca gard viu. (Berberis vulgaris). [Var.: (reg.) drácină s. f.] – Din sl. dračĩ, dracije „mărăcine”. Vezi definitia »

CHIÁSMĂ s.f. Încrucișare a două formații anatomice (tendoane, nervi). ♦ Punct în care se întretaie cele două ramuri ale nervului optic. ♦ (Biol.) Loc de unire a cromozomilor omologi în timpul profazei. [< fr. chiasma, cf. gr. chiasma]. Vezi definitia »

NEREÍDĂ s. f. 1. (mit.) fiecare dintre cele cincizeci de nimfe ale mării. 2. animal, plantă fixat(ă) de fundul pietros al apelor și mărilor. (< lat. Nereides, fr. néréide) Vezi definitia »

schirculíță, schirculíțe, s.f. (reg.) nume de plantă. Vezi definitia »

TÂRNUIÁLĂ, târnuieli, s. f. Târnuire. [Pr.: -nu-ia-] – Târnui + suf. -eală. Vezi definitia »