pomóst, pomósturi, s.n. (înv. și reg.) 1. strat de pământ, pentru pardoseala caselor țărănești; pământ frământat pentru lipit pereții caselor țărănești; pomosteală. 2. loc pe care se construiește o casă, vatra casei (cu ieșire la drum). 3. avere formată din pământurile arabile cultivate; suprafață întinsă de pământ cu pomet. 4. izvor. Vezi definitia »

METALURGÍST, -Ă s.m. și f. Specialist în metalurgie; metalurg. [< fr. métallurgiste]. Vezi definitia »

BONJURÍST, bonjuriști, s. m. Nume dat după 1830-1840 tinerilor români progresiști care studiaseră în Franța. – Bonjur + suf. -ist. Vezi definitia »

PROCURÍST, procuriști, s. m. Mandatar având de obicei împuterniciri pentru îndeplinirea actelor juridice în numele cuiva. – Din germ. Prokurist. Vezi definitia »

abstenționíst, -ă adj., s.m. f. (adept) al abstenționismului. (< fr. abstentionniste) Vezi definitia »