HALÉNĂ (Med.) Aer care iese din plămâni prin expirație. ♦ Respirație neplăcut mirositoare. [Var. alenă s.f. / < fr. haleine, cf. lat. halare – a sufla]. Vezi definitia »

ENEÓDĂ, eneode, s. f. Tub electronic cu nouă electrozi, utilizat în radioreceptoarele cu modulație de frecvență. [Pr.: -ne-o-] – Din fr. ennéode. Vezi definitia »

ȘPĂLTUÍTĂ, șpăltuite, adj. (Despre piei) Care a fost supus șpăltuirii. – V. șpăltui. Vezi definitia »

MONODRÁMĂ, monodrame, s. f. Dramă în care joacă un singur personaj. – Din germ. Monodrama, it. monodramma. Vezi definitia »

almóină (-ne), s. f. – (Înv.) Pomană. – Var. alimojnă. Lat. eleemosyna, prin intermediul sl. almužno (Berneker 27; DAR). – Der. almojnean, s. m. (cerșetor), cuvînt rar, cules de la românii din Iugoslavia; alimojdii, s. f. (fleacuri, nimicuri), în Munt. Vezi definitia »