Definita cuvantului enunțiativ
ENUNȚIATÍV, -Ă adj. care conține o enunțare. ♦ propoziție ~ă (și s. f.) = propoziție afirmativă sau negativă care exprimă un fapt real, realizabil sau ireal; propoziție expozitivă. (< fr. énonciatif, lat. enuntiativus)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu enunțiativ
JUSTIFICATÍV, -Ă adj. care servește pentru a justifica; justificator. (< fr. justificatif) Vezi definitia »
OCLUZÍV, -Ă adj. v. oclusiv. Vezi definitia »
ACUMULATÍV, -Ă, acumulativi, -e, adj. (Rar) Care acumulează. – Din fr. accumulatif. Vezi definitia »
INTERPRETATÍV, -Ă adj. care interpretează; de interpretare. (< fr. interprétatif) Vezi definitia »
COGNITÍV, -Ă, cognitivi, -e, adj. (Livr.) Care aparține cunoașterii, privitor la cunoaștere, capabil de a cunoaște. – Din fr. cognitif. Vezi definitia »