FEROCIANÚRĂ, ferocianuri, s. f. Compus chimic rezultat prin combinarea (în alte proporții decât la fericianură) a fierului, a cianogenului și a unui metal. – Din fr. ferrocyanure. Vezi definitia »

nárbă, nárbe, s.f. (reg.) cicatrice. Vezi definitia »

VĂPÁIȚĂ, văpáițe, s. f. 1. (Pop.) Opaiț. 2. Făclie de lemn sau de rășină cu care se sperie noaptea peștii, pentru a-i face să fugă spre uneltele de pescuit; văpaie (2). [Pr.: -pa-i-. – Var.: vopáiță s. f.] – Contaminare între văpaie și opaiț(ă). Vezi definitia »

IZOGÁMĂ s. f. linie care unește punctele de egală valoare ale accelerației gravitației. (< fr. isogamme) Vezi definitia »

cotoveálă s.f. (reg.) bătaie. Vezi definitia »