pocăríe, pocăríi, s.f. (reg.) loc acoperit cu ramuri înfrunzite, înfipte în pământ. Vezi definitia »

COSMOCRAȚÍE s.f. (Rar) Monarhie universală (preconizată de antici). [Gen. -iei. / < fr. cosmocratie, cf. gr. kosmos – univers, kratos – putere]. Vezi definitia »

TELALGÍE¹ s. f. durere care apare în altă parte, la distanță de locul leziunii. (< fr. télalgie) Vezi definitia »

hagiografie Vezi definitia »

MILITĂRÍE s. f. Serviciu, stagiu militar; viață, profesiune de militar; armată, ostășie, cătănie. ◊ Expr. A lua (pe cineva) la militărie = a declara pe cineva la recrutare apt pentru serviciul militar; a încorpora (pe cineva). A-și face milităria = a efectua stagiul militar. (Fam.) A face militărie cu cineva = a se purta cu cineva aspru, a struni pe cineva. A se pune cu milităria pe cineva = a crea cuiva un regim (militar) sever, a ține din scurt. – Militar + suf. -ie. Vezi definitia »