Definita cuvantului epigeneză
EPIGENÉZĂ s. f. concepție evoluționistă care, în opoziție cu preformismul, susține că, în cursul dezvoltării embrionare, au loc o serie de transformări succesive ale oului fecundar. (< fr. épigenèse)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu epigeneză
OSTEOMIELÍTĂ s. f. inflamație simultană a osului și a măduvei osoase. (< fr. ostéomyélite) Vezi definitia »
MANDÓLĂ, mandole, s. f. 1. Vechi instrument muzical cu coarde, asemănător cu lăuta 2. Instrument muzical asemănător cu mandolina. [Var.: mandóră, s. f.] – Din it. mandola. Vezi definitia »
círtă (círte), s. f. – 1. Trăsătură. – 2. Cantitate mică, pic. – 3. Moment, secundă. Sl. črŭta (Miklosich, Slaw. Elem., 52; Cihac, 56; Pușcariu, Dacor., VIII, 349); cf. ciort, care aparține aceleiași rădăcini. După Edelspacher 12, din rom. provine mag. csirta. Din aceeași familie fac parte ciorsăi; certat, adj. (tăiat), din sl. čertŭ (Pușcariu, Dacor., IV, 680); cest, s. n. (înv., bucată, fragment, crîmpei), din bg. čest (Tiktin). Vezi definitia »
de spaimă / speriat expr. uimitor, uluitor. Vezi definitia »
Boală determinată de o specie de Babesia, răspândită de căpușe, care afectează multe dintre animalele domestice. Vezi definitia »