TURÁ, turale, s. f. Monogramă a sultanului otoman, care se aplica pe acte și pe monede, pentru a le autentifica; p. gener. emblemă sau efigie. ♦ Fața monedei pe care se află o emblemă. – Din tc. tura. Vezi definitia »

(tara, stat, armata etc. ) care se afla in razboi alaturi de un aliat, impotriva unui inamic comun. – din fr. cobelligerant. Vezi definitia »

abhorá vb. tr. a avea oroare, aversiune; a urî, a detesta. (< fr. abhorrer, lat. abhorrere) Vezi definitia »

RECALIBRÁ vb. tr. a calibra din nou (o piesă, o țeavă de armă etc.). (< fr. recalibrer) Vezi definitia »

ÎNVIORÁ, înviorez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) face (mai) vioi; a (se) trezi din amorțeală; a (se) dezmorți, a reveni sau a face să-și revină în simțiri; p. ext. a (se) însufleți, a (se) înveseli; a (se) îmbărbăta. [Pr.: -vi-o-] – Et. nec. Vezi definitia »