hop interj. – Exprimă efortul de a sări sau de a ridica o greutate; servește ca îndemn în aceste împrejurări. – Var. hopa(i). Mr. hop. Creație expresivă, cf. alb. hop, germ. hopsen, engl. to hop, tc. hoppaha (după Graur, GS, VI, 330, tc. este etimon al rom. hop așa). – Der. hop, s. n. (salt, săritură; obstacol, groapă; dificultate, neplăcere); hopăi, vb. (a sări, a țopăi); hopină, s. f. (denivelare, groapă); hopuros, adj. (plin de gropi). – Cf. țop. Vezi definitia »

ORTOSCÓP s. n. 1. aparat de polarizație pentru observarea intersecțiilor de cristal în lumina polarizată. 2. aparat pentru examinarea fundului de ochi și a irisului. (< fr. orthoscope) Vezi definitia »

REOSCÓP s. n. instrument pentru prezența unui curent electric. (< fr. rhéoscope) Vezi definitia »

MIÓP, MIOÁPĂ, miopi, mioape, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de miopie. ♦ Fig. (Persoană) fără perspicacitate, cu vederi înguste. [Pr.: mi-op] – Din fr. myope. Vezi definitia »

KINETOSCÓP s.n. Aparat cu ajutorul căruia se poate reconstitui o mișcare, privind printr-o lupă imagini fotografice care se succedă repede. [< germ. Kinetoskop, cf. gr. kinetos – mobil, skopein – a privi]. Vezi definitia »