BECÁȚĂ, becațe, s. f. Numele dat mai multor păsări călătoare cu ciocul lung, cu carnea gustoasă, care trăiesc în regiuni mlăștinoase; becațină. (Capella). – Din ngr.becatsa. Cf. fr. bécasse. Vezi definitia »

PATARÁMĂ, patarame, s. f. Întâmplare neplăcută sau neobișnuită; pățanie. ◊ Expr. A ști patarama cuiva = a cunoaște slăbiciunile sau defectele cuiva, a ști cât prețuiește cineva. A da (sau a cădea, a ajunge, a gusta) patarama cuiva = a o păți la fel cu altcineva. – Cf. pătăranie. Vezi definitia »

STRATOPAÚZĂ s.f. Zona de trecere dintre stratosferă și mezosferă. [Pron. -pa-u-. / < fr. stratopause]. Vezi definitia »

ZOOTOXÍNĂ, zootoxine, s. f. Venin secretat de unele animale, cu efect nociv asupra organismului uman. – Din germ. Zootoxine. Vezi definitia »

PERLÍTĂ, perlite, s. f. Constituent structural al aliajelor de fier și carbon. – Din fr. perlite. Vezi definitia »