Definita cuvantului epocă
ÉPOCĂ s. f. 1. perioadă din istorie marcată prin anumite evenimente și trăsături specifice importante. ♦ a face ~ = a se impune la un anumit moment, a lăsa o amintire durabilă. 2. timp, moment, vreme (când se repetă ceva periodic). 3. subdiviziune a unei perioade geologice. (< fr. époque, gr. epokhe)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu epocă
PIPERAZÍNĂ s.f. Amină care se prezintă sub formă de cristale incolore, solubile în apă, folosită ca dizolvant al nisipului din urină, la tratamentul gutei etc. [< fr. pipérazine, germ. Piperazin]. Vezi definitia »
GÁȘCĂ, găști, s. f. (Peior.) Grup restrâns de oameni, uniți între ei prin preocupări, mai ales în vederea săvârșirii unor acțiuni reprobabile; grup de oameni care se află la periferia societății. ◊ Expr. A (se) sparge gașca = a (se) risipi, a (se) destrăma o cârdășie, o clică. – Et. nec. Vezi definitia »
SCROFULÓZĂ s.f. Boală cronică de natură tuberculoasă, manifestată prin inflamarea ganglionilor limfatici de la gât. [< germ. Skrofulose]. Vezi definitia »
TERMOGENÉZĂ s.f. Funcția organismului animal de a produce căldură. ♦ Energie calorică produsă în corpul plantelor. [< fr. thermogenèse, cf. gr. thermos – cald, genesis – naștere]. Vezi definitia »
BLUÉTĂ s. f. 1. mică operă literară fără pretenții. 2. bagatelă (2). (< fr. bluette) Vezi definitia »