CTÍTOR, -Ă, ctitori, -e, s. m. și f. Persoană care suportă în total sau în parte cheltuielile pentru ridicarea și înzestrarea unei biserici sau a unei mănăstiri; p. ext. fondator al unei instituții, asociații etc. – Din. sl. ktitorŭ. Vezi definitia »

SECTÓR s.n. 1. (Mat.) Porțiune dintr-un plan mărginită de două raze concurente și de arcul unei curbe cuprins între cele două raze. ♦ Piesă în formă de sector de cerc. 2. Parte, porțiune limitată dintr-o suprafață. ♦ (Mil.) Zona de acțiune a unei unități. 3. Domeniu sau ramură de activitate. ♦ Diviziune, parte, domeniu în cadrul economiei sau al unor unități administrativ-teritoriale. ♦ Sector social-economic = parte a economiei bazată pe o anumită formă de proprietate asupra mijloacelor de producție. [Cf. fr. secteur, rus. sektor, lat. sector < secare – a tăia]. Vezi definitia »

INFUZÓR¹, infuzori, s. m. (La pl.) Clasă de protozoare care au corpul acoperit de cili, cu ajutorul cărora se deplasează; ciliat; (și la sg.) animal care face parte din această clasă. [Var.: infuzóriu s. m.] – Din fr. infusoire, lat. infusorius. Vezi definitia »

ANCHETATÓR, -OÁRE, anchetatori, -oare, s. m. și f. Persoană care face o anchetă. – Din ancheta + suf. -tor. Vezi definitia »

SUPERMINICALCULATÓR s. n. minicalculator cu mare putere de calcul. (< super¹- + minicalculator) Vezi definitia »