RESTITÚȚIE, restituții, s. f. Restituire. ♦ Spec. Restituire de către un stat beligerant către alt stat beligerant a unor bunuri aparținând acestuia din urmă, pe care primul stat și le-a însușit și le-a transportat fără drept pe teritoriul său. – Din fr. restitution. Vezi definitia »

CARNÁȚIE s. f. coloritul și structura pielii unei persoane. (< fr. carnation) Vezi definitia »

POLIARTROPATÍE s.f. (Med.) Afecțiune constând din mai multe artropatii. [Gen. -iei. / < fr. polyarthropathie]. Vezi definitia »

RECTOSCOPÍE s.f. (Med.) Examen al rectului cu ajutorul rectoscopului; proctoscopie. [Gen. -iei. / < fr. rectoscopie, cf. lat. rectum – rect, gr. skopein – a privi]. Vezi definitia »

HORMONOLOGÍE s.f. Studiul proprietăților chimice și biologice ale hormonilor. [Gen. -iei. / < fr. hormonologie]. Vezi definitia »