paraclís (paraclíse), s. n. – Slujbă votivă. – Mr. paraclise. Ngr. παράϰλησις (Murnu 41), parțial prin intermediul sl. paraclisŭ (Vasmer, Gr., 110). Vezi definitia »

MANUSCRÍS, -Ă adj., s. n. (text) scris de mână (azi și dactilografiat). (< fr. manuscrit, lat. manu-scriptus) Vezi definitia »

bis adv. – 1. Repetat, a doua oară; se folosește numai în enumerările în care un număr determinat apare de două ori. – 2. (Interj.) Încă o dată; se folosește pentru a cere actorilor sau cîntăreților să repete o parte din programul artistic. Fr. bis, din lat. bis. – Der. bisa, vb. (a repeta). Vezi definitia »

PERMÍS, -Ă adj. Îngăduit, încuviințat. [< permite]. Vezi definitia »

RÁHIS s. n. 1. coloana vertebrală. 2. ax principal la inflorescențele gramineelor, pe care sunt dispuse florile și spiculețele. 3. partea externă, plină în interior, a unei pene. (< fr. rachis) Vezi definitia »