OBTURÁȚIE s.f. Obturare. ♦ (Med.) Astupare a unui orificiu sau a unei cavități. ◊ Obturație dentară = astuparea terapeutică a cavității unui dinte cariat. [Gen. -iei, var. obturațiune s.f. / cf. fr. obturation, lat. obturatio]. Vezi definitia »

MUZICOTERAPÍE s.f. (Med.) Tratament al anumitor boli nervoase cu ajutorul audițiilor muzicale. [Gen. -iei. / < fr. musicothérapie, cf. lat. musica – muzică, gr. therapeia – îngrijire]. Vezi definitia »

DESEGREGÁȚIE s. f. abolire a segregației rasiale. (< fr. déségrégation) Vezi definitia »

TENOLOGÍE s.f. Parte a anatomiei care tratează despre tendoane. [Gen. -iei. / < fr. ténologie]. Vezi definitia »

DIDACTOGENÍE s.f. (Med.) Stare patologică de anxietate și depresiune, întâlnită la unii elevi ca urmare a greșelilor didactice ale educatorilor. [< didactic, după iatrogenie]. Vezi definitia »