VEZÍCĂ s. f. 1. (anat.) organ cavitar care colectează temporar unele produse de excreție sau secreție; bășică. ♦ ~ biliară = rezervor temporar al bilei în fosa colecistului de pe fața inferioară a ficatului; colecist; ~ ombilicală = sac vitelin. 2. (biol.) ~ înotătoare = organ plin cu gaze, caracteristic peștilor osoși, care determină ridicarea și coborârea peștelui în apă. (< lat. vesica) Vezi definitia »

NĂFRĂMÍȚĂ, năfrămițe, s. f. Năfrămioară. – Năframă + suf. -iță. Vezi definitia »

TRIVALÉNȚĂ s.f. Proprietate a unui element chimic de a avea valența 3. [< fr. trivalence]. Vezi definitia »

LÁIȚĂ s. f. v. laviță. Vezi definitia »

chaină, chaine s. f. (țig.) găină. Vezi definitia »