DÍBLU, dibluri, s. n. Mică bucată de lemn sau de metal introdusă într-un zid, în care se fixează un cui pentru prinderea obiectelor. – Din germ. Dübel. Vezi definitia »

-CICLU² elem. cicl(o)-. Vezi definitia »

BINÓCLU s. n. 1. instrument optic din două lunete identice paralele, pentru a privi obiectele la distanță. 2. pansament care acoperă amândoi ochii. (< fr. binocle, lat. binoculus) Vezi definitia »

a-i da în cap lui chelu’ / lui mutu’ expr. (adol.) a se masturba. Vezi definitia »

HABITÁCLU s.n. 1. Spațiu rezervat echipajului într-o aeronavă. 2. Cutie specială în care este fixată busola pe o navă. Vezi definitia »