óftică (óftici), s. f. – Ftizie, tuberculoză. – Mr., megl. oftică. Ngr. ὄϰτιϰας, cf. alb. ohtikë, bg. ohtika (Philippide, Principii, 107; Tiktin). Schimbul h › f pare ngr., cf. φτιϰιόν. – Der. oftica (var. oftici, oftigi), vb. (a contracta tuberculoză; a-și pierde sănătatea; a (se) otrăvi, a (se) supăra); ofticos (var. Mold. oftigos) adj. (ftizic). Vezi definitia »

TRICOMICÓZĂ s. f. boală parazitară a părului provocată de ciuperci microscopice. (< fr. trichomycose) Vezi definitia »

OSTEOLÍZĂ s. f. distrugere patologică progresivă a țesutului osos. (< fr. ostéolyse) Vezi definitia »

floránță s.f. (înv.) mătase ușoară pentru căptușeală. Vezi definitia »

CLORHIDRÍNĂ s. f. denumire dată esterilor clorhidrici ai glicerinei. (< fr. chlorhydrine) Vezi definitia »