SPÓNCĂ, sponci, s. f. 1. (Reg.) Copcă; agrafă; cataramă. 2. (Pop. și fam.; în loc. adv. și adj.) Pe sponci = (care este) în cantitate mică, puțin. – Din rus. sponka, ucr. špon'ka. Vezi definitia »

PÂNZIȘOÁRĂ, pânzișoare, s. f. Diminutiv al lui pânză; pânzucă, pânzuță. – Pânză + suf. -ișoară. Vezi definitia »

IOBĂGÍȚĂ, iobăgițe, s. f. (Pop.) Soție sau fiică de iobag. – Iobag + suf. -iță. Vezi definitia »

SINTÁXĂ s.f. 1. Parte a gramaticii care studiază funcțiile cuvintelor și ale propozițiilor în vorbire și care stabilește reguli privitoare la construirea propozițiilor și a frazelor. ◊ Sintaxă poetică = totalitatea procedeelor limbii literare care țin de topica propoziției și a frazei. 2. Parte a semioticii care studiază construcțiile formale, modul în care semnele se leagă între ele; sintactică. [< fr. syntaxe, cf. lat., gr. syntaxis < syn – cu, taxis – ordine]. Vezi definitia »

ETRÁVĂ s.f. Piesă de rezistență în construcția scheletului unei nave, situată la proră. [< fr. étrave]. Vezi definitia »