VÉTO s. n. inv. 1. cuvânt folosit de tribunii plebei în Roma antică pentru a împiedica adoptarea unor legi care ar fi lovit în interesele plebeilor. 2. drept excepțional pe care îl are o persoană, un stat etc. de a se opune adoptării unei propuneri discutate în organizația din care face parte. (< lat., fr. veto) Vezi definitia »

BASUTO ({i}) subst. invar. Populație africană negridă din familia de limbi bantu, care locuiește în Lesotho și în unele regiuni ale Republicii Africa de Sud. Vezi definitia »

SOMAT(O)-, -ZÓM, -ZOMÍE elem. „corp, corpuscul, organit”. (< fr. somat/o/-, -some, -somie, cf. gr. soma, -atos) Vezi definitia »

VECTO- elem. „vector, linie de forță”. (< fr. vecto-, cf. lat. vector) Vezi definitia »

STRETO s.m. (Muz.) Expunere în canon a subiectului într-o fugă, fiecare voce intrând înainte de a termina vocea precedentă. // adv. (Ca indicație de execuție) Strigând, accelerând. [Var. (după alte surse) stretto. / < it. stretto]. Vezi definitia »