PRÁCTICĂ s.f. 1. Activitatea oamenilor îndreptată spre crearea condițiilor necesare existenței și dezvoltării societății, în primul rând procesul producției materiale. ♦ Aplicare și verificare pe teren a cunoștințelor teoretice dobândite într-un domeniu oarecare. 2. Ansamblu de metode și de procedee aplicate și verificate efectiv. 3. Experiență, rutină. 4. Exercitarea unei profesiuni; profesare. [Pl. -ci. / cf. germ. Praktik, fr. pratique < lat. practicus, gr. praktikos]. Vezi definitia »

PICULÍNĂ s.f. Flaut mic care cântă într-un registru acut. [Var. picolină s.f. / cf. pol. pikkulina, it. piccolino]. Vezi definitia »

MẤTCĂ, mâtci, s. f. (Reg.) Băț cu care se bate laptele pentru a alege untul; bătător, brighidău. – Et. nec. Vezi definitia »

cotă, cote s. f. (deț.) informație furnizată gardienilor în legătură cu un deținut. Vezi definitia »

aberánță s. f. aberație. (< fr. aberrance) Vezi definitia »