CAPSÚLĂ s. f. 1. fruct uscat, dehiscent, cu numeroase semințe. 2. (anat.) înveliș conjunctiv al unui organ, al unei articulații. ♦ ĕ suprarenale = glande suprarenale; ĕ articulare = totalitatea ligamentelor care înconjură o articulație. ◊ înveliș mucos exterior al unor specii de bacterii și de alge microscopice. ◊ cașetă. 3. (chim.) vas de formă emisferică, cu fundul plat sau rotund, din porțelan, sticlă etc., în care se încălzesc substanțe. 4. (tehn.) cutie bine închisă cu anumite instrumente, motorașe etc. ce trebuie ferite de contactul cu exteriorul. ◊ capac de metal cu care se astupă sticlele de bere, de apă minerală etc. 5. ~ telefonică = cutie metalică, cu un microfon sau un receptor, în aparatele telefonice; ~ manometrică = aparat care măsoară în recipiente închise presiuni puțin diferite de cea atmosferică. (< fr. capsule, lat. capsula) Vezi definitia »

PÉȘTERĂ, peșteri, s. f. Cavitate, scobitură naturală subterană adâncă și mare, formată prin dizolvarea unor roci solubile de către apele de infiltrație; grotă, cavernă. ♦ P. ext. Vizuină, bârlog. – Din sl. peštera. Vezi definitia »

hultuiálă, hultuiéli, s.f. (reg.) unplutură (din câlți, cârpe, hârtie) pentru menținerea prafului de pușcă în tuburile de vânat. Vezi definitia »

postélnică², postélnice, s.f. (reg.) bucată de lemn de 25 de cm lungime, prevăzută cu 3 găuri, folosită la sania sau căruciorul cu care se transportă lemne de foc. Vezi definitia »

ADAMANTÍNĂ s. f. (Anat.) Smalț dentar. – Din fr., engl. adamantine. Vezi definitia »