NECTÁR s. n. 1. Suc (dulce) secretat de glandele nectarifere ale plantelor și care, colectat de albine, este transformat în miere. 2. (În mitologia greacă) Băutură a zeilor despre care se credea că dă nemurire celor care o gustă. ♦ P. ext. Băutură minunată, delicioasă. 3. Băutură preparată pe baza sucului natural extras din fructe. Nectar de caise. – Din ngr. nektar, lat., fr. nectar, germ. Nektar. Vezi definitia »

FLECÁR, -Ă, flecari, -e, s. m. și f. Persoană căreia îi place să vorbească multe, să spună fleacuri¹; limbut, guraliv, palavragiu. – Fleac¹ + suf. -ar. Vezi definitia »

BENOÁR, benoare, s. n. (Înv.) Lojă situată la nivelul parterului. [Pr.: -noar] – Fr. baignoire. Vezi definitia »

numar natural Vezi definitia »

PEDICULÁR, -Ă adj. referitor la păduchi, cu păduchi. (< fr. pédiculaire) Vezi definitia »