Definita cuvantului esență
ESÉNȚĂ s. f. 1. totalitatea celor mai profunde și stabile însușiri și relații ale obiectelor și proceselor realității, care constituie natura lor internă, ascunsă. ♦ în ~ = în ceea ce este fundamental; în ultimă analiză. 2. lichid volatil extras din plante sau din anumite substanțe. ◊ substanță concentrată care, diluată, dă un produs alimentar. 3. specie de arbori care alcătuiesc arboretul principal dintr-o pădure. ◊ varietate de lemn. (< fr. essence, lat. essentia)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu esență
SELFINDUCTÁNȚĂ s. f. inductanță proprie. (< engl., fr. self-inductance) Vezi definitia »
ALÓNJĂ s. f. 1. piesă pentru prelungirea unor obiecte. 2. lungime a brațului unui sportiv (la box, lupte, scrimă) în raport cu aceea a adversarului. 3. text care completează conținutul unui document, al unui manuscris, anexându-se la acesta; act adițional. (< fr. allonge) Vezi definitia »
MITOLOGIÁDĂ s. f. subiect artistic luat din mitologie. (< fr. mythologiade) Vezi definitia »
SUÍTĂ, suite, s. f. 1. Grup de oameni care însoțește un demnitar, un suveran; alai, escortă. 2. Lucrare muzicală instrumentală alcătuită din mai multe părți scrise în aceeași tonalitate, dar contrastante prin caracter și prin mișcare. ♦ Fragmente selective extrase dintr-o lucrare mai amplă (operă, balet etc.). 3. Serie, șir de episoade, de idei etc. ♦ Continuitate, înlănțuire. – Din fr. suite. Vezi definitia »
GLUCÍDĂ, glucide, s. f. Substanță organică naturală care conține carbon, hidrogen și oxigen, reprezentând un constituent fundamental al materiei vii și având un rol important în metabolism; hidrat de carbon, carbohidrat. – Din fr. glucide. Vezi definitia »