Definita cuvantului esențialism
ESENȚIALÍSM s. n. 1. orientare metafizică, dogmatică care postulează existența unor calități absolute ale realului. 2. orientare în pedagogia americană care vede educația ca transmitere a moștenirii culturale, ce conține valorile spirituale fundamentale ale umanității. 3. doctrină medicală mai veche care atribuia bolile unor așa-numite „esențe”, proprii fiecăreia dintre ele. (< fr. essentialisme)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu esențialism
Entrism – derivat de la verbul entrer ( a intra). Infiltrare in diverse organizatii, pentru a le deturna orientarea etc.
Frederic Beigbeder, „199.000” ( pag.39); editura PandoraM Vezi definitia »
ILOGÍSM s. n. (Rar) Caracterul a ceea ce este ilogic. – Din fr. illogisme. Vezi definitia »
CARTEZIANÍSM s.n. Doctrina filozofului francez Descartes, care considera rațiunea drept unic izvor de cunoaștere și a prescris reguli ale gândirii pentru cunoașterea adevărului, dar încerca totodată să împace în chip dualist idealismul cu materialismul; curent de gândire care a continuat învățătura lui Descartes în filozofie și în știință; formă de raționalism. [< fr. cartésianisme]. Vezi definitia »
selinianísm s.n. (înv.) somnambulism. Vezi definitia »
DUALÍSM s. n. 1. Concepție, doctrină care consideră ca principiu al existenței două elemente diferite și ireductibile, materia și spiritul. 2. (Impr.) Dualitate. 3. Formă de conducere statală realizată, în 1867, printr-o uniune personală între Austria și Ungaria. [Pr.: du-a-] – Din fr. dualisme. Vezi definitia »