VIRTÚTE s. f. 1. calitate, forță morală de a urmări consecvent un ideal etic etc.; integritate morală. ◊ castitate, curățenie. 2. în virtutea... = pe baza, ca urmare a... (< lat. virtus, după fr. virtu) Vezi definitia »

ASEISMICITÁTE s.f. Absență a fenomenelor seismice. [Cf. fr. aséismicité]. Vezi definitia »

EXCITABILITÁTE s. f. capacitate a materiei vii de a reacționa în mod special la stimuli. (< fr. excitabilité) Vezi definitia »

INCOMODITÁTE s. f. Lipsă de comoditate. ♦ Neplăcere, jenă. – Din fr. incommodité. Vezi definitia »

ADMÍTE vb. III. tr. A primi, a lua drept bun, a socoti adevărat. ♦ A îngădui, a permite. ♦ A da curs favorabil (unei cereri etc.). ♦ A înscrie, a primi (la un examen). [< lat. admittere, cf. fr. admettre]. Vezi definitia »