CONVENȚIONALÍSM s. n. 1. caracterul a ceea ce este convențional; tendință de a se conforma regulilor general acceptate, fără o percepere proprie, a faptelor; prezență masivă în opera de artă a unor elemente de conținut sau de expresie devenite clișee. 2. concepție filozofică pozitivistă potrivit căreia axiomele geometrice, legile și teoriile științifice ar fi simple convenții create în mod arbitrar de oamenii de știință. (< fr. conventionnalisme) Vezi definitia »

EMANATÍSM s.n. Doctrină filozofică-religioasă panteistă, potrivit căreia lumea s-ar naște din divinitate printr-un proces continuu de emanație; emanaționism. [< fr. émanatisme]. Vezi definitia »

ORGANOTROPÍSM s. n. (Biol.) Afinitate a unor virusuri, a unor microbi pentru un anumit organ. – Din fr. organotropisme. Vezi definitia »

FEMINÍSM s. n. Mișcare socială care susține egalitatea în drepturi a femeii cu bărbatul în toate sferele de activitate. – Din fr. féminisme, rus. feminizm. Vezi definitia »

PITAGORÍSM s.n. Curent filozofic idealist din Grecia antică, întemeiat de Pitagora, care susține că esența tuturor lucrurilor sunt numerele, simbolurile, că întregul univers constituie o armonie de numere. [Cf. fr. pythagorisme < Pitagora – filozof și matematician grec din antichitate]. Vezi definitia »