ARGÍNT (1) s. n., (2) arginți, s. m. 1. S. n. (Adesea fig.) Metal prețios de culoare albă strălucitoare, maleabil și ductil, cu o mare conductibilitate electrică. ♦ Nuntă de argint = a douăzeci și cincea aniversare a căsătoriei cuiva; petrecere organizată cu acest prilej. ♦ Compus: (pop.) argint-viu = a) mercur; b) fig. om plin de energie. 2. S. m. (Mai ales la pl.) Ban¹, para³. – Lat. argentum. Vezi definitia »

MINISTRÁNT, ministranți, s. m. Ajutor de preot în ritualul catolic; paracliser. – Din it. ministrante, germ. Ministrant. Vezi definitia »

BRIÁNT, -Ă, brianți, -te, adj. (Franțuzism) Strălucitor, sclipitor; strălucit. [Pr.: bri-ant] – Din fr. brillant. Vezi definitia »

FONOIZOLÁNT, -Ă, fonoizolanți, -te, adj. Care izolează fonic. [Pr.: -no-i-] – Fon[ic] + izolant. Vezi definitia »

INTERDEPENDÉNT, -Ă adj. (Despre fenomene) În stare de dependență reciprocă. [Cf. fr. interdépendant]. Vezi definitia »