Definita cuvantului estimă
ESTÍMĂ s. f. determinare aproximativă a poziției unei nave, ținând seama de drumul și distanța parcursă. (< fr. estime)

Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu estimă
MANUBALÍSTĂ s. f. un fel de arbaletă. (< lat. manuballista) Vezi definitia »
NERVATÚRĂ s. f. totalitatea nervurilor de pe suprafața unui obiect; nervație (2). (< fr. nervature, it. nervatura, germ. Nervatur) Vezi definitia »
SÓNDĂ, sonde, s. f. 1. Gaură cilindrică forată în interiorul scoarței pământului în vederea exploatării unui zăcământ de hidrocarburi fluide, a explorării unor straturi etc. ♦ Instalație situată deasupra unei sonde (1). 2. Aparat care servește la extragerea unei mici cantități dintr-un material compact sau granulat (pământ, ciment, nisip etc.). ♦ Burghiu mare, acționat mecanic, cu care se fac foraje în sol (în scopul de a-l explora și a cunoaște natura straturilor). 3. Instrument chirurgical în formă de tub cilindric de metal, de cauciuc etc. care servește la explorarea sau la evacuarea unor canale sau cavități din organism ori la drenarea plăgilor. 4. Instrument cu ajutorul căruia se efectuează diferite observații hidrometrice ca măsurarea adâncimii unei ape, recoltarea de probe de pe fundul apelor etc. 5. Dispozitiv sensibil, asociat unui aparat de măsură, care poate fi plasat în diferite puncte din spațiu pentru exploatarea unui câmp fizic. 6. (În sintagmele) Balon-sondă = balon prevăzut cu aparate de observație, care se lansează în atmosferă pentru diferite cercetări științifice. Sondă spațială = satelit artificial sau vehicul spațial fără oameni, lansat în spațiul cosmic pentru cercetarea lui directă. 7. Pahar lunguieț și subțire, mai îngust în partea de jos. – Din fr. sonde. Vezi definitia »
ORNAMÉNTICĂ s.f. 1. Mod de concepere și de dispunere a motivelor ornamentale (în arhitectură și artele decorative) specifice unui popor sau unui stil; arta ornamentației. ♦ Totalitatea formelor ornamentale specifice unui popor sau unui stil. 2. (Muz.) Totalitatea sunetelor care împodobesc linia melodică inițială. [Gen. -cii. / < germ. Ornamentik]. Vezi definitia »
OLEÁTĂ s. f. desen executat pe hârtie de calc, care conține, pe lângă detaliile terenului, cadrul secțiunii topografice în care se încadrează desenul. (după engl. oiled /paper/) Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z