BOÁLTĂ s. f. v. boltă. Vezi definitia »

CREÁSTĂ, creste, s. f. 1. Excrescență cărnoasă, de obicei roșie și dințată, sau moț de pene pe care le au la cap unele păsări. ◊ Compus: creasta-cocoșului = a) plantă erbacee cu frunze ovale, cu flori roșii sau galbene, reunite la vârful tulpinii în formă de creastă ondulată (Celosia cristala); b) numele a două specii de ferigi cu sporii dispuși pe fața interioară a frunzelor (Polystichum braunii și lobatum); c) numele unei ciuperci mari, comestibile, cu tulpina cărnoasă, groasă, foarte ramificată (Clavaria flava). ♦ (Anat.) Proeminență osoasă. 2. Partea cea mai de sus a unui munte, a unei case, a unui copac, a unui val de apă etc. 3. Coamă de acoperiș. 4. (În sintagma) Creasta de taluz = linia de intersecție dintre fața unui taluz și suprafața terenului natural sau a platformei unui rambleu. – Lat. crista. Vezi definitia »

BRAVÁDĂ, bravade, s. f. Acțiune sau vorbă prin care bravezi pe cineva sau ceva; cutezanță, sfidare. – Din fr. bravade. Vezi definitia »

TURUITÚRĂ, turuituri, s. f. (Fam. și depr.) Turuiala. [Pr.: -ru-i-] – Turui + suf. -tură. Vezi definitia »

EXÉDRĂ, exedre, s. f. 1. Sală de primire în casele romane. 2. Anexă în formă de semicerc a unei construcții, care are în interior scaune, de-a lungul zidului. ♦ Construcție în semicerc într-un parc. – Din lat. exedra, fr. exedre. Vezi definitia »